Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine? Nu cumva ti-ai schimba viata de zi cu zi, stiind ca ai un timp limitat de trait? Nu cumva ai face ceea ce iti doresti cu adevarat, fara sa cauti nimic, fara sa schimbi lumea, fara sa te temi si sa te ingrijorezi, fara sa lasi acea voce neincrezatoare sa te opreasca sa faci ce simti? Eu asta as face!
As renunta cu siguranta la scoala ca doar mai am 5 ani de trait… Sa ii irosesc pe scoala? Nu prea cred, am de trait! As deveni treptat altcineva. As spune “multumesc” si “te rog” cu drag, cu fiecare ocazie si daca nu s-ar ivi ocazii,le-as crea eu; le-as arata celor dragi, de fapt tuturor, ca ii iubesc asa cum sunt si ca nu trebuie sa se schimbe, decat sa capete incredere; le-as spune sa nu fie tristi si sa stie ca moartea nu exista, ca e doar continuarea vietii si ca viata la randul ei, nu este decat continuarea unui alt sfarsit; le-as spune sa nu le fie frica sa traiasca pentru ca nu vor mai avea timp sa simta; le-as spune ca nu exista o anumita cale de a face lucrurile ci ca sunt infinite cai de a reusi si ca fiecare vis conteaza, iar un vis indeplinit schimba totul!
I-as imbratisa tare pe toti cunoscutii si le-as multumi ca au facut parte macar o perioada din universul meu. As vorbi cu o persoana pe care nu o cunosc in fiecare zi. Nu as cere nimanui sa ramana alaturi de mine sau sa ma iubeasca asa cum sunt, ci le-as da drumul; nu as depinde de nimic, nu as avea limite si as face mai mult decat sa visez. As radia pur si simplu de iubire pentru viata si de recunostinta si as simti ca explodez. Da, asa ar arata viata mea daca as stii ca mai am doar 5 ani de trait!
As pleca in jurul lumii fara sa ma gandesc prea mult, fara sa am multi bani si in mod uimitor pentru unii, chiar m-as descurca! As vizita muuuulte locuri dar as incepe cu tarisoara noastra care e deosebita. As intalni multe persoane si multe culturi care imi vor intregi calatoria. Dar in cele din urma m-as intoarce acasa… N-as face nimic deosebit sau maret, doar as fi prezenta cu fiecare celula a corpului si as simti cum intregul univers e o parte din mine. I-as ajuta pe toti pe care i-as intalni; nu m-as supara, ci as intelege. As avea “naivitatea” de a ma bucura in fiecare zi de ceea ce descopar pentru ca mereu aflu ceva nou si inedit! Si cate as mai face, in cate moduri as mai fi! Si nu m-as plictisi…
Dar in momentul in care cei 5 ani s-ar termina, voi afla ca viata abia de acum incepe. Nu voi cunoaste tot adevarul, nu voi stii raspunsul la toate intrebarile, dar voi fi trait!
Oare chiar trebuie sa stim ca mai avem 5 ani de trait pentru a incepe sa traim acum?
-ro_blue.png)
cred ca e a nu stiu cata oara cand imi spun: ” de maine nu o sa mai am retineri! ” si cand vine maine…imi amintesc ca defapat am spus ” de maine ” nu ” de azi ” … imi trebuia un impuls, citind postul tau parca prind si mai mult curaj ca de maine sa nu mai am nicio retinere, sa fac orice fara sa ma tem.
pe curand.
sa incepi de azi
Sa stii ca asa am facut!
Si am inregistrat un succes.
pe curand.
Ma bucur pentru tine:) Trebuie sa ma apuc si eu!
cred ca am inceput sa traiesc asa