In ultima vreme m-am ascuns in spatele unui ‘bine, ca de obicei’; si adevarul e ca nu fac ‘bine, ca de obicei’. E mai mult de atat si cred ca e timpul sa invat sa exprim asta. Se intampla atat de multe si totusi nu pot explica exact ce… E altceva!
Intr-un fel e sentimentul ca treptat gasesc ce mi-am dorit atat de mult si nici nu constientizez ca exact asta am cautat. Dar inca lipseste ceva… Simt ca mai am doar putin si tot ceea ce sunt se va reflecta in totalitate in exterior! Si totusi nu sunt inca acolo. Parca un singur cuvant ar dezlega totul, dar nu stiu ce anume sau poate nu vreau sa aflu.
Intre timp insa, am parte de momente in care timpul incetineste doar pentru a-mi lasa ragazul sa admir, sa inteleg, sa ascult si sa ma adun, totul in acelasi moment. E un zbucium placut alcatuit din multe batai de inima care devin reale.
Nu pot spune ca am renuntat la ceva dar nu ma mai agat de nimic, de nimeni din exterior, de nici o parte perfecta, doar ma bucur de ceea ce exista deja si de ceea ce intalnesc, fie ca e vorba de un ‘multumesc’, de o imbratisare din partea unui prieten, de un cer senin de toamna… Pentru ca ma regasesc in toate si le multumesc ca au venit spre mine!
Cat despre ziua de azi, numai soare si zambet

(poza de aici)


-ro_blue.png)
Recent Comments