Intre vis si realitate

 

 

Nu ar fi prima data cand cuvintele par lipsite de semnificatie dar de fiecare data pare la fel de greu sa imi descopar propriile cuvinte. Traim intr-o lume care are asteptari si care vede un anume viitor pentru noi. Multi renunta la ceea ce sunt, multi uita si se conformeaza. Se pierd visurile, speranta de a realiza imposibilul, increderea in iubire. Se pierde viata si apare existenta.

 

 

Aproape am uitat si eu… E atat de usor sa asculti ce spun cei din jur, sa crezi ca ceea ce cred ei e ceea ce crezi si tu, sa accepti totul asa cum este si sa renunti sa te mai intrebi cine esti, care iti este scopul, unde ai

ajuns pana acum. E usor sa pierzi din vedere esenta dar devine greu sa traiesti astfel pentru ca ceva incepe sa te nelinisteasca.

 

 

Daca voi uita vreodata sa visez, amintiti-mi ca ceea ce ramane suntem noi, ca invatam pentru a deveni mai buni, ca ne avem unii pe altii si ca meritam sa fim fericiti. Amintiti-mi ca lumea zambeste datorita visurilor noastre si ca fiecare moment vine sa ne intregeasca, ca nu trebuie sa renuntam la nimic pentru a avea altceva, ca totul se completeaza si ca scopul nostru este de fapt  acest drum neprevazut.

 

Si nu e nevoie sa intelegem totul; e de ajuns sa ascultam ce simtim!