Pentru acest sfarsit de an…

  

Totul se schimba, inclusiv noi iar uneori schimbarile ne iau prin surprindere si ne pun fata in fata cu noi insine, cu temerile noastre, cu limitele, cu dorintele, cu oportunitatile. Depinde de noi cum ne adaptam acestor transformari care apar pe toate planurile; putem fugi si ne putem ascunde dar asta este doar o solutie de moment; putem infrunta adevarul si putem accepta ce se intampla, intelegand sansa care ni se acorda, in loc sa ne plangem ca nimic nu mai merge bine.

 

Treptat, vom observa ca acceptand schimbarea si constientizand necesitatea ei pentru ca noi sa mergem mai departe, totul capata sens. Si ma refer la acel sens pe care il simtim si preferam sa nu-l descriem in cuvinte, ci mai degraba sa il traim zi de zi. Brusc, orice experienta neplacuta, care ne-a adus dezamagire, lacrimi, ganduri intortocheate, reprezinta o oportunitate de a ne descoperi si de a re-descoperi tot ce ne inconjoara. Daca reusim sa fim si recunoscatori pentru acest ‘tot’ pe care l-am trait pana acum si pe care il traim si in prezent, vom fi cuprinsi de un sentiment de multumire si libertate. Nu mai depindem de trecut, nu il mai analizam; e o parte din noi si e dovada momentului de ‘acum’ dar nu ne mai influenteaza pentru ca ne-am schimbat. E frumos poate ce am realizat in trecut dar in momentul de fata avem alte noi oportunitati, special pentru noi. Si astfel suntem liberi sa ne dam oricate sanse avem nevoie pentru ca meritam sa zambim, sa fim fericiti, sa iubim. Si e mult mai placut si mai frumos cand putem imparti toate acestea cu persoanele dragi care ne amintesc ca totul merita!

 

Da, ne-am schimbat si ne vom schimba in continuare! Asta nu inseamna ca punem punct si o luam de la capat, ci dimpotriva mergem in continuare numai ca de data asta, traim fiecare pas. Nu pierdem nimic ci ne schimbam perspectiva, uneori atitudinea si imbunatatim astfel relatiile din jurul nostru, devenind ceea ce cautam.

 

Si daca exista ceva ce mi-ar placea sa stiti e ca dincolo de toate schimbarile, ramanem noi insine, aceleasi suflete entuziaste si curioase, pregatite sa transforme lumea in conformitate cu visurile lor; aceleasi suflete care freamata a viata si care dau farmec vietii insasi!

 

Sarbatori fericite!

 

Pentru voi

Astazi s-a intamplat ceva ciudat, ce poate ar fi trebuit sa se intample mai demult. Am inteles in sfarsit ce era atat de evident… Nu putem fi liberi daca nu ne impacam cu noi insine, cu cine suntem si cu cine sunt cei din jurul nostru. Am inteles ca in loc sa ne plangem ca ne merge rau, putem sa multumim pentru tot ce invatam si pentru cine devenim datorita incercarilor, provocarilor si relatiilor pe care le avem. Ganditi-va ca de fiecare data exista cineva care ne aminteste de noi si de ceea ce suntem in stare sau ceva care ne trezeste la timp pentru a privi un nou rasarit. Sunt oameni pe care uneori nu ii apreciem sau pe care nu ii cunoastem decat in trecere; sunt oameni care ne devin dragi doar pentru ca sunt asa cum sunt si pentru ca scot la iveala ce avem noi mai bun de daruit; sunt oameni ca noi, cu visuri si temeri care ne influenteaza pentru totdeauna. Daca ati sti cat de mult va multumesc ca veniti cu un scop si ca aduceti cu voi viata… Daca ati sti cat de speciali sunteti pentru mine desi nu va spun asta direct… Daca ati sti ca fara voi nu as fi ajuns astazi aici… Poate ati zambi mai des si ati avea incredere! Sunteti minunati! Si va multumesc ca existati… fie ca sunteti familie, prieteni, iubiri, straini, trecatori, ingeri, zambete, lacrimi, ganduri, suflete. ‘Suntem si e de ajuns!’ – asta am invatat de la voi toti Si indiferent daca vom continua impreuna sau ne vom desparti, sunteti deja parte din mine si pentru asta nu exista cuvinte de multumire… Pentru voi…

?

 

 

O intrebare : ce ai face daca nu ti-ar fi frica?

 

 

 

 

 

Poveste

O noua zi a inceput… Ochii tacuti se trezesc. Cerul e alb desi e inca intuneric. Ninge? Da, ninge! Si un zambet se trezeste odata cu zapada timida care a cutezat sa se arate, implinind o tainica dorinta uitata. Ochii se bucura si impreuna cu ei intreg sufletul pe care il reflecta. De cand asteptau o schimbare, de cand asteptau ca zapada sa ii orbeasca si sa ii incante…

 

Astazi totul e altfel! E plin de stralucire, de oameni fericiti, de conversatii banale despre prima ninsoare, de ganduri simple. Ce ar mai fi de spus? Sufletului ii ramane doar sa priveasca si sa se minuneze. Ninge si ochilor nu le vine sa creada. Ceva atat de simplu, poate da atat de multa viata! Daca am intreba ‘de ce’ si am incerca sa intelegem absolut tot, nu ne-ar mai ramane timp sa ne bucuram si sa apreciem ce avem deja.

 

Ochii privesc fulgii si nu mai au ce spune…sunt si e mai mult decat ar fi cerut! Nici nu mai cauta ceva anume, au uitat ca aveau un scop. Si astfel, trece si aceasta zi. Usile metroului se inchid si urmatoarea statie e ‘acasa’, locul in care se intorc de fiecare data. E cald acasa si miroase a Craciun.

 

In cealalta parte a orasului, alt suflet reflectat in doi ochi fericiti, merge spre casa. S-a minunat si el de zapada, a zambit tuturor si a fost fericit fara sa stie de ce. N-a mai asteptat un moment potrivit ci s-a bucurat de aceasta zi care parca a venit special tocmai acum si cu un scop. Stie ca exista un suflet pe care desi nu il stie inca, il cunoaste mai bine ca oricine; stie ca exista undeva si ii e de ajuns.

 

Cele doua suflete nici nu banuiesc ca astazi au urcat aceleasi scari, au trecut prin aceleasi locuri, calcand pe pasii celorlalti, au imbratisat aceeasi fulgi, au avut aceleasi ganduri. Dar nu a fost momentul sa se intalneasca… Acum e de ajuns ca s-au bucurat impreuna desi nu stiu ca fac parte unul din celalalt, ca desi se cauta sau asteapta, nu au fost despartiti niciodata.

 

E timpul ca noaptea sa isi ocupe locul. Ninsoarea a incetat dar in inimile nesfarsite fulgii de zapada inca stralucesc, oamenii zambesc si au discutii banale despre prima ninsoare, iar gandurile au ramas simple. Si in curand va sosi si acel moment in care sufletele se vor intalni, in acea clipa cand ochii lor se vor bucura de aceeasi raza de soare.

 

Impresie

Se spune ca diferenta dintre cei ce vor si cei ce vor cu adevarat consta in a nu renunta indiferent de greutatea situatiei. Se mai spune ca exact atunci cand pare cel mai dificil, suntem cel mai aproape de a reusi. In acest moment cei mai multi renunta, dar cei care persevereaza si cred in continuare, reusesc cu un ultim efort sa ajunga la destinatie. Si desi stiu ca de multe ori pare extrem de greu, nu merita(m) sa continuam drumul pe care l-am inceput cu entuziasm, nu merita(m) sa stim ca am facut tot ce am putut si am fost tot ce am putut fi? Daca totul ar fi simplu, nu ar ramane nimic de invatat, nimic de descoperit, nimic care sa ne uimeasca si sa ne impresioneze. Avem atat de multe de trait!

 

Habar n-avem unde ne vom afla peste un an, cine vom fi atunci dar nu avem habar nici cum va reusi sa ne surprinda ziua de maine. Nu e nevoie sa stim tot, sa deslusim orice necunoscut pentru a fi fericiti. Cred ca e de ajuns sa intelegem ca scopul nostru e fericirea pe care numai noi o putem alege sau o putem amana. Pentru ca ea ne va gasi  in cele din urma cumva, candva

 

Acum e tot ce avem

E ceata si e frig. E toamna si sufletele se gandesc la iarna. Nu mai avem unde fugi, pana si frunzele ne amintesc ca e timpul sa ne oprim si sa ne hotaram. Nu ne mai putem ascunde in spatele unui zambet pentru ca ploaia ne-a amintit cine suntem si n-am fost, ce am visat si am uitat, ce ne dorim si am renuntat. Si putem sa nu fim in continuare, putem sa uitam si azi, putem sa renuntam inca o data. Dar ne vom intoarce aici din nou pentru ca ne putem minti dar minciuna nu devine adevar, noi suntem cei care suntem, care visam si ne dorim. Poate acum suntem prea putin, visam limitat, nu ne dorim indeajuns. Dar numai astfel de trairi ne provoaca sa ne schimbam, sa riscam, sa ne avantam intr-o furtuna doar pentru a ne bucura cu adevarat de soare. Intrebarea ramane cand renuntam si cand luptam, cand e nevoie de rabdare, cand de efort. Poate frica ne impiedica sa ne dam seama ce e de facut acum si speram ca timpul sa ne ajute inca o data; dar daca acum e tot ce avem, cand vom mai realiza ce e de facut? Poate ocaziile ne sunt date pentru a profita de ele; daca le ratam si sfarsim ce nici nu am inceput?

Toamna trece, la fel si iarna. Si noi odata cu timpul… “Acum” e tot ce avem!