Cred ca m-as elibera. Ai pus poza asta cu lucruri ce simbolizeaza infinitul: marea, cerul, plaja, spatiul gol.
In cazul in care totul ar fi inchis ca intr-o cusca, ce ai face daca nu ti-ar fi frica?
ahm, uite, mi-ai dat o idee .. ,
hai sa luam toate lucrurile din poza si sa le inchidem intr-o cusca mica, cu tot cu noi. Daca nu ne-ar fi frica, si am avea forta pentru a elibera un singur lucru(marea, cerul, plaja, spatiul gol, tu/eu si ce mai e pe acolo), care ar fi acela ?
Frica este un lucru pe care il alegem. De regula facem asta pentru ca ne temem de necunoscut sau de lucruri de care cei care ne-au crescut sau educat ne-au spus sa ne temem. Pasul imediat urmator dupa ce ati raspuns la intrebare este sa alegeti sa traiti liberi de temerea de a face acel lucru si apoi tot asa sa mai experimentati si cu alte lucruri…este minunat
@mihail: foarte adevarat! si pana la urma ideea cred ca e sa facem chiar si ceea ce ne temem, sa riscam pentru ca asta ne da putere si incredere; nu sa asteptam sa treaca teama ci mai degraba sa o depasim
Hai s-o luam ca intr-un basm destul de ingrozitor ; daca eliberam cerul, gandeste-te ca e posibil sa nu-l mai vedem niciodata; ce facem atunci, il mai eliberam sau nu ? :-s ok, , poate ca e mai bine sa o lasam asa, cred ca e o intrebare cu un aproape imposibil raspuns.
@mihail: ai foarte mare dreptate in legatura cu frica asta, dar tocmai aici e jucaria intrebarii: “ce ai face daca nu ti-ar fi frica?” tu ai vorbit despre ce faci daca ti-e teama de ceva, adica sa incerci sa scapi de acea teama, sa te eliberezi de ea, sa o transformi in ceva -poate in sentiment-, sa simti un lucru pe care nu l-ai mai simtit .. ca o usa pe care nu ai deschis-o pentru ca asa au zis ei, sa ne temem de ea, -cei care s-au temut si inca se tem de ea. Da, dar ce facem daca nu ne-ar fi teama, ar mai conta sa trecem “dicolo de usa”? nu mai suntem motivati, nu mai suntem vii . Ce facem sa ne trezim, ne infricosam ?
E un fel de paradox ca sa alergam sa echilibram lucrurile, cand, de fapt, ele asa sunt dintotdeauna si nu avem de ce sa ne fie teama si nici sa iubim, adica nu avem motiv sa o facem, ci pur si simplu o facem. Ca si cum nu avem motiv sa schimbam lucrurile intr-o lume mai buna, ci le schimbam pur si simplu.
nu stiu ce mi-a venit, dar am scris cat e ziua de lunga. , eh, acum nu mai sterg, multumesc.
@ilipili: mi-a placut ce ai scris! si da, sunt de aceeasi parere: ca iubim, schimbam, chiar ne temem, fara motiv!
uneori e greu sa exprimam ce simtim pentru ca ce vine din suflet poate fi tradus cu greu de minte! eu acum ma bucur pur si simplu de ce primesc si multumesc pentru tot ce a fost si pentru modul in care m-a influentat fiecare eveniment… cand incetam sa mai intelegem ‘de ce’ si devenim cine suntem cu adevarat, restul nu mai conteaza! (cel putin pentru mine acum ) si in mod surprinzator, de aici incepe adevarata aventura de a trai! va recomand si voua sa ascultati cu atentie ce simtiti fara a incerca sa transformati totul in ratiune!
da, sa cautam sa simtim, cu totul.
Vroiam sa mai adaug ca iubirea sau teama pot fi ele insele un motiv, sa zicem, pentru ceea ce facem sau nu facem ori vrem sa facem.
Si ca sa inchei cat mai scurt cu ceva ce mi se pare deosebit de simbolic, pentru cei cred ca Este, e ca si cum Iisus e motivul nostru de mantuire, dar nu o putem face decat prin El.
“Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi..si nimic nu va va vatama.” (Luca, 10, 19)
ps pt irina: sa nu ma crezi prea credincios, dar intrebarea asta e ingrozitor de goala si de deschisa, , incat nu se poate completa asa usor, poate ca nu va fi completa niciodata, poate ca ai dat de o intrebare fara sfarsit. bravo si multumesc.
Presupun ca l-ai citit pe Bucurenci de curand Am gasit aceeasi intrebare intr-un post de-al sau, preluata de la un amic
Citeste cartea, ca prinde bine, “Who moved my cheese? – Spencer Johnson”. Cat despre raspuns, asa cum ii ziceam si lui Dragos, cred ca e unul extrem de intim, unul care poate fi expus intr-o discutie personala.
peste intrebare am dat intamplator pe un blog dar a venit la momentul potrivit am citit si cartea si intr-adevar, despre raspunsuri se poate discuta mult dar atunci cand incepi sa le traiesti, totul se schimba!
Se pare ca am ajuns dupa ceva vreme din nou pe pagina asta.
Cred ca este un pas care imi scapa…ideea este ca mie cand imi este frica, constientizez frica, si apoi nu mai imi este. Felul in care este pusa intrebarea nu implica in nici un fel actiune ci doar proiectie.
La mine functioneaza exact in ideea in care zice si Eleanor Roosevelt “Do everyday one thing that scares you”.
@Mihail: mai am de invatat despre frica si imi dau seama ca sunt unele tipare pe care le repet si care imi aduc aceleasi rezultate nedorite, dar mai am nevoie de timp; si eu obisnuiam sa privesc frica si disparea macar pe moment dar in ultima vreme am ales sa fug si nu ma ajuta deloc dar incep sa abordez metoda care mi se potriveste acum; voi putea vorbi mai mult despre asta dupa ce ma linistesc si eu
cred ca intrebarea tine mai mult de cine am fi fara frica (cel putin asta imi inspira mie); si de la ‘a fi’, la a face tot ce ne dorim e doar un pas
nu stiu de vreun astfel de plug in dar ma interesez
din cauza intrebarii am fost inspirata si am scris un articol in coloana mea din ziar despre lucrurile pozitive in frica si ce este frica pentru om…. esti o sursa d inspiratie…:)) fi mandra…:))
@Mihail- ti-as da link daca as avea la ce… dar eu nu am blog…eu sunt la un liceu in California… si scriu pentru ziarul scolii….p langa articole d opinie sau articole d zi cu zi… am o rubrica a mea in care scriu :”> coltzisorul meu… si acolo am scris si despre frica… asa k ti-as da sa citesti…dar nu am cum poate daca va aparea p siteul ziarului…desi rubrica mea e destinata pentru ziar…nu se publica rubricile si p site..:(
[...] leapsa), fatucacuportocale.wordpress.com, codru.ro, blognaiv.blogspot.com, andreirosca.bookblog.ro, theshapeoflife.wordpress.com, ralucageorgescu.ro (aici este recomandata si o carte faine in post), andreeamitan.blogspot.com, [...]
as zbura si as iubi mai mult 8->
e o intrebare grea.
eu cred ca am inceput sa nu ma mai tem
@ilipili: ai fi surprins ce raspunsuri am primit la aceasta intrebare
si eu cred la fel, Irina, e o intrebare ingrozitoare.
Cred ca as muri.
Cred ca m-as elibera. Ai pus poza asta cu lucruri ce simbolizeaza infinitul: marea, cerul, plaja, spatiul gol.
In cazul in care totul ar fi inchis ca intr-o cusca, ce ai face daca nu ti-ar fi frica?
daca totul ar fi inchis intr-o cusca, m-as elibera
ahm, uite, mi-ai dat o idee ..
,
hai sa luam toate lucrurile din poza si sa le inchidem intr-o cusca mica, cu tot cu noi. Daca nu ne-ar fi frica, si am avea forta pentru a elibera un singur lucru(marea, cerul, plaja, spatiul gol, tu/eu si ce mai e pe acolo), care ar fi acela ?
nu mi le pot imagina inchise, dar daca e nevoie, as alege cerul; el mi-ar aminti cine sunt si ca aceasta cutie e creata de mine, limitele nu exista!
Frica este un lucru pe care il alegem. De regula facem asta pentru ca ne temem de necunoscut sau de lucruri de care cei care ne-au crescut sau educat ne-au spus sa ne temem. Pasul imediat urmator dupa ce ati raspuns la intrebare este sa alegeti sa traiti liberi de temerea de a face acel lucru si apoi tot asa sa mai experimentati si cu alte lucruri…este minunat
@mihail: foarte adevarat! si pana la urma ideea cred ca e sa facem chiar si ceea ce ne temem, sa riscam pentru ca asta ne da putere si incredere; nu sa asteptam sa treaca teama ci mai degraba sa o depasim
adica sa o transformam.. :-<
Hai s-o luam ca intr-un basm destul de ingrozitor
; daca eliberam cerul, gandeste-te ca e posibil sa nu-l mai vedem niciodata; ce facem atunci, il mai eliberam sau nu ? :-s ok,
, poate ca e mai bine sa o lasam asa, cred ca e o intrebare cu un aproape imposibil raspuns.
@mihail: ai foarte mare dreptate in legatura cu frica asta, dar tocmai aici e jucaria intrebarii: “ce ai face daca nu ti-ar fi frica?” tu ai vorbit despre ce faci daca ti-e teama de ceva, adica sa incerci sa scapi de acea teama, sa te eliberezi de ea, sa o transformi in ceva -poate in sentiment-, sa simti un lucru pe care nu l-ai mai simtit .. ca o usa pe care nu ai deschis-o pentru ca asa au zis ei, sa ne temem de ea, -cei care s-au temut si inca se tem de ea. Da, dar ce facem daca nu ne-ar fi teama, ar mai conta sa trecem “dicolo de usa”? nu mai suntem motivati, nu mai suntem vii . Ce facem sa ne trezim, ne infricosam ?
E un fel de paradox ca sa alergam sa echilibram lucrurile, cand, de fapt, ele asa sunt dintotdeauna si nu avem de ce sa ne fie teama si nici sa iubim, adica nu avem motiv sa o facem, ci pur si simplu o facem. Ca si cum nu avem motiv sa schimbam lucrurile intr-o lume mai buna, ci le schimbam pur si simplu.
nu stiu ce mi-a venit, dar am scris cat e ziua de lunga.
, eh, acum nu mai sterg, multumesc.
@ilipili: mi-a placut ce ai scris! si da, sunt de aceeasi parere: ca iubim, schimbam, chiar ne temem, fara motiv!
) si in mod surprinzator, de aici incepe adevarata aventura de a trai! va recomand si voua sa ascultati cu atentie ce simtiti fara a incerca sa transformati totul in ratiune!
uneori e greu sa exprimam ce simtim pentru ca ce vine din suflet poate fi tradus cu greu de minte! eu acum ma bucur pur si simplu de ce primesc si multumesc pentru tot ce a fost si pentru modul in care m-a influentat fiecare eveniment… cand incetam sa mai intelegem ‘de ce’ si devenim cine suntem cu adevarat, restul nu mai conteaza! (cel putin pentru mine acum
putere sa trecem peste toate care trec.
da, sa cautam sa simtim, cu totul.
Vroiam sa mai adaug ca iubirea sau teama pot fi ele insele un motiv, sa zicem, pentru ceea ce facem sau nu facem ori vrem sa facem.
Si ca sa inchei cat mai scurt cu ceva ce mi se pare deosebit de simbolic, pentru cei cred ca Este, e ca si cum Iisus e motivul nostru de mantuire, dar nu o putem face decat prin El.
“Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi..si nimic nu va va vatama.” (Luca, 10, 19)
ps pt irina: sa nu ma crezi prea credincios, dar intrebarea asta e ingrozitor de goala si de deschisa,
, incat nu se poate completa asa usor, poate ca nu va fi completa niciodata, poate ca ai dat de o intrebare fara sfarsit.
bravo si multumesc.
Presupun ca l-ai citit pe Bucurenci de curand
Am gasit aceeasi intrebare intr-un post de-al sau, preluata de la un amic
Citeste cartea, ca prinde bine, “Who moved my cheese? – Spencer Johnson”. Cat despre raspuns, asa cum ii ziceam si lui Dragos, cred ca e unul extrem de intim, unul care poate fi expus intr-o discutie personala.
Mi-e dor de BR
Sa ne vedem cu bine la anu’
peste intrebare am dat intamplator pe un blog dar a venit la momentul potrivit
am citit si cartea si intr-adevar, despre raspunsuri se poate discuta mult dar atunci cand incepi sa le traiesti, totul se schimba!
(cui nu ii e dor de Branding Romania?:) )
Se pare ca am ajuns dupa ceva vreme din nou pe pagina asta.
Cred ca este un pas care imi scapa…ideea este ca mie cand imi este frica, constientizez frica, si apoi nu mai imi este. Felul in care este pusa intrebarea nu implica in nici un fel actiune ci doar proiectie.
La mine functioneaza exact in ideea in care zice si Eleanor Roosevelt “Do everyday one thing that scares you”.
Ca sa fiu mai concret, aici este un post despre ultima mea decizie: http://www.musat.com.ro/2009/01/06/azi-am-decis-eu-pentru-lumebunaro/
Si cu ocazia asta mi-am adus aminte ca acum ceva vreme am scris si eu ceva despre Frica…o mica metafora: http://www.musat.com.ro/2007/12/26/frica-%e2%80%93-o-inghetata-ce-se-topeste/
Ganduri de bine
PS: nu exista posibilitatea de a activa vreun plugin ceva care sa permita subscribe to comments?
@Mihail: mai am de invatat despre frica si imi dau seama ca sunt unele tipare pe care le repet si care imi aduc aceleasi rezultate nedorite, dar mai am nevoie de timp; si eu obisnuiam sa privesc frica si disparea macar pe moment dar in ultima vreme am ales sa fug si nu ma ajuta deloc dar incep sa abordez metoda care mi se potriveste acum; voi putea vorbi mai mult despre asta dupa ce ma linistesc si eu
cred ca intrebarea tine mai mult de cine am fi fara frica (cel putin asta imi inspira mie); si de la ‘a fi’, la a face tot ce ne dorim e doar un pas
nu stiu de vreun astfel de plug in dar ma interesez
Succese Irina si daca vrei sa ne vedem sa imi povestesti mai multe, anytime..eu fac mentoring din pasiune cu tinerii
PS: vad ca ai gasit plugin
Mersi!
am pus vreun plugin? eu nu il vad
din cauza intrebarii am fost inspirata si am scris un articol in coloana mea din ziar despre lucrurile pozitive in frica si ce este frica pentru om…. esti o sursa d inspiratie…:)) fi mandra…:))
@Irina – Mie mi-a aparut in josul paginii, sub box-ul de comentarii: “Subscribe to comments”
@DizZy – ne dai si noua un link catre articol?
…sunt curios mai ales ca pe acest subiect s-a scris mult pe blogs pt ca a circulat ca o leapsa
@ Mihail: am vazut si eu acum dar cred ca asa a fost dintotdeauna
@Mihail- ti-as da link daca as avea la ce… dar eu nu am blog…eu sunt la un liceu in California… si scriu pentru ziarul scolii….p langa articole d opinie sau articole d zi cu zi… am o rubrica a mea in care scriu :”> coltzisorul meu… si acolo am scris si despre frica… asa k ti-as da sa citesti…dar nu am cum
poate daca va aparea p siteul ziarului…desi rubrica mea e destinata pentru ziar…nu se publica rubricile si p site..:(
@DizZy – I see
[...] leapsa), fatucacuportocale.wordpress.com, codru.ro, blognaiv.blogspot.com, andreirosca.bookblog.ro, theshapeoflife.wordpress.com, ralucageorgescu.ro (aici este recomandata si o carte faine in post), andreeamitan.blogspot.com, [...]