Fell in Love with an Alien

 

O melodie de care mi-am amintit recent

Suntem fericiti?

 

Fericirea este sau nu este; ea vine din interior sau nu vine de nicaieri. Daca avem impresia ca anumite persoane sau evenimente si reusite ne fac fericiti, ne inselam. Adevarata fericire provine din decizia noastra de a ne simti bine indiferent de rezultate, indiferent de atitudinea celor din jur. Suntem cu adevarat fericiti cand suntem, fara a ne conditiona de un anumit moment din viitor. Daca ne spunem ca asteptam ceva pentru a zambi si pentru a iubi, asta nu se va intampla prea curand pentru ca vom gasi mereu pretexte de a amana acea clipa care speram ca ne va oferi ce ne dorim. Totul incepe acum, nu maine si nu o secunda mai tarziu; si in mod surprinzator poate, asta inseamna a trai responsabil fata de cine suntem, fata de deciziile pe care le luam si deodata incepem sa nu mai amanam acele activitati care nu ne plac, acei oameni cu care nu am vrea sa ne vedem astazi. Si asta pentru ca ne schimbam punctul de vedere din care privim lumea inconjuratoare; noi suntem cauza a ceea ce ni se intampla, atitudinea noastra e cea care ne face fericiti sau ne intristeaza atat de mult incat nu mai stim cum sa reactionam in fata intamplarilor de zi cu zi.  

 

Aceia dintre noi care gasesc ceea ce cauta sunt fericiti sau cei care sunt fericiti gasesc ceea ce cauta? Sa asteptam oare pana ne indeplinim visurile si dorintele pentru a ne bucura sau sa incepem a ne bucura acum? Nu avem nimic de pierdut, poate doar ganduri care ne spun ca nu este posibil.

 

Si e al naibii de bine (scuzati expresia) cand simti ca totul porneste de la tine si cand iti dai seama ca a fi liber inseamna a fi capabil de orice prin fortele tale proprii, dar ca totul devine mai frumos cand imparti toate acestea cu cei dragi. Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult viata asta

 

 

A fi exact asa cum esti

Sunt unele lucruri pe care le putem face doar noi, lucruri care daca nu pornesc de la noi, nu vin de niciunde, lucruri pe care daca nu le simtim, nu le putem darui si nici primi. Stiu ca ma invart in jurul acelorasi cuvinte, dar ele capata alt sens cu fiecare experienta dobandita si cu fiecare traire.

 

Avem tendinta de a repeta anumite tipare, moduri de a actiona sau de a gandi. Si nu e nevoie sa ne facem griji, fiindca de fiecare data experientele sunt din ce in ce mai puternice pentru a ne forta sa ne trezim la realitate, sa rezolvam ce avem de rezolvat, sa ne eliberam. Atata timp cat nu suntem sinceri cu noi si nu ne ingaduim sa gresim si sa invatam, vor exista momente si intamplari care sa provoace in noi diferite reactii. Uneori am vrea sa fugim departe de tot si sa nu mai stim de nimic din jurul nostru dar nu avem incotro si suntem nevoiti sa ne infruntam temerile, actiunile si consecintele acestora. Facem asta pentru noi pentru ca stim cumva ca doar asta ne deschide si ne aduce liniste si echilibru si speranta.

 

Cand devine cel mai greu, suntem cel mai aproape de noi insine. Ratiunea si sentimentele pot fi contradictorii, senzatiile de neliniste si nesiguranta pot pune stapanire pe noi si ne putem afunda in ganduri fara sfarsit; dar tocmai aici vom realiza ca suntem mai mult decat toate aceste stari, ca ne putem ridica si ca nu avem unde fugi.

 

Va fi bine! Doar de am asculta cu atentie cine suntem, dincolo de sfaturile celorlalti, de ideile atat de des auzite, de experientele altora; doar de am asculta de noi! Si in cele din urma, vom fi pregatiti si vom auzi ceea ce a existat dintotdeauna. Poate nu azi, dar incetul cu incetul vom ajunge aici.

 

poza de aici

Detaliile care ne unesc

Cat de ciudat pare acest drum uneori; niciodata nu incetam sa invatam si sa devenim. Nu stiu ce cauta fiecare dintre noi si uneori mi-e greu si mie sa imi amintesc, dar stiu ca sunt multe detalii care ne unesc indiferent cine suntem. Nimic nu se compara cu un ras sanatos pana la lacrimi; nimic nu ne face mai fericiti decat sentimentul ca absolut tot este posibil si ca suntem la locul potrivit in momentul potrivit, inconjurati de persoanele potrivite; nimic nu da mai multa stralucire sufletului decat emotia ca suntem indragostiti din nou; nimic nu ne incanta mai mult privirea decat prima clipa cand ne lasam furati de soarele cald de primavara; nimic nu ne da mai multa viata decat linistea unei zile agitate; nimic nu se compara cu ceea ce traim! Si cand totul e trait cu pasiune si cu rabdare, liberi sa fim noi insine, drumurile ni se intersecteaza. E alegerea noastra care necesita uneori timp si perseverenta dar ce rost are sa ne ascundem daca ‘acum e tot ce avem’?

 

Stii raspunsul inca dinainte de a pune intrebarea: ‘Iubeste cat poti de mult!’

 

Un cadou

Cu fiecare zi ce trece, descopar ceva nou si tocmai pentru ca povestile sunt conectate, gandurile si trairile noastre, ale tuturor, isi au rostul. De un timp m-a nelinistit ceva, fara sa stiu exact ce si din ce cauza. Dar se pare ca intr-adevar, daca vrem raspunsuri, le gasim sau mai bine spus le descoperim.

 

Ce am descoperit, nu am stiut pana acum pentru ca am fost pur si simplu. Mi-am dat seama ca nu pot zambi daca nu ma implic, daca nu ajut, daca nu daruiesc cel putin intelegere; nu sunt eu si nu pot fi nicicum si am senzatia ca nu sunt nici aici dar nu ma vad nici intr-un altfel de viitor. Asta am facut dintotdeauna intr-un fel si nu stiu ce mi-a trecut prin cap, ca as putea renunta la toate astea, ca apar alte ‘prioritati’, habar n-am ce am gandit. Nu as putea sa rezolv altceva, sa particip, sa fiu prezenta, daca n-as fi eu insami si asta sunt eu!

 

Stiu deja (si simt) cat de importante sunt toate relatiile pe care le avem, toata interactiunea din fiecare zi pentru ca ne formeaza, ne dezvaluie, ne dau sanse. Si cat e de frumos sa stii ca cineva a mai scapat de griji pentru ca l-ai ascultat, ca cineva a zambit pentru ca a gasit ce cauta, ca cineva se bucura cand te vede, ca cei din jur pot fi sinceri cu tine si au incredere, ca ai dat tot ce ai avut mai bun fara sa astepti nimic in schimb. In acel moment, nici nu mai conteaza gandurile, te bucuri si atat si e cel mai mare cadou primit si daruit… Asta e viata care ma face sa zambesc

 

 

 

‘Daca acesta nu e drumul meu de a fi’

 

Cat de repede se indeplinesc dorintele? Ne amintim oare ce am rostit cu atata suflet intr-o dupa-amiaza pentru ca apoi sa uitam? Am uitat ca am dorit ce am primit, ca nimic nu este intamplator si ca totul este de fapt un raspuns pentru cine ne dorim sa devenim. Inca sunt uimita desi ar fi trebuit sa ma acomodez cu ideea ca nu suntem uitati niciodata. Doar ca uneori e greu pentru ca nu intelegem si ne complicam dar aceasta e continuarea drumului pe care l-am inceput odata cu acea dorinta. M-am pierdut prea mult desi m-am regasit la fel de mult, poate pentru ca toate s-au intamplat dintr-o data si nu mi-am acordat destul timp pentru a intelege. Am ratacit intre a trai ca si cum nu exista un ‘mai tarziu’ si intre a accepta ca nu pot grabi lucrurile. Acum pot scrie despre asta pentru ca nu mai incerc sa inteleg si sa analizez si ma gandesc ca totul se intampla cu cel mai bun motiv posibil si chiar asa este! Simt cum calatoria abia incepe si stiu ca putin mai incolo, sensul va deveni clar. Nu stiu ce s-a inteles din aceste ganduri si nici nu conteaza pentru ca fiecare dintre noi are povestea lui, iar povestile comunica neincetat intre ele…