Fericirea este sau nu este; ea vine din interior sau nu vine de nicaieri. Daca avem impresia ca anumite persoane sau evenimente si reusite ne fac fericiti, ne inselam. Adevarata fericire provine din decizia noastra de a ne simti bine indiferent de rezultate, indiferent de atitudinea celor din jur. Suntem cu adevarat fericiti cand suntem, fara a ne conditiona de un anumit moment din viitor. Daca ne spunem ca asteptam ceva pentru a zambi si pentru a iubi, asta nu se va intampla prea curand pentru ca vom gasi mereu pretexte de a amana acea clipa care speram ca ne va oferi ce ne dorim. Totul incepe acum, nu maine si nu o secunda mai tarziu; si in mod surprinzator poate, asta inseamna a trai responsabil fata de cine suntem, fata de deciziile pe care le luam si deodata incepem sa nu mai amanam acele activitati care nu ne plac, acei oameni cu care nu am vrea sa ne vedem astazi. Si asta pentru ca ne schimbam punctul de vedere din care privim lumea inconjuratoare; noi suntem cauza a ceea ce ni se intampla, atitudinea noastra e cea care ne face fericiti sau ne intristeaza atat de mult incat nu mai stim cum sa reactionam in fata intamplarilor de zi cu zi.
Aceia dintre noi care gasesc ceea ce cauta sunt fericiti sau cei care sunt fericiti gasesc ceea ce cauta? Sa asteptam oare pana ne indeplinim visurile si dorintele pentru a ne bucura sau sa incepem a ne bucura acum? Nu avem nimic de pierdut, poate doar ganduri care ne spun ca nu este posibil.
Si e al naibii de bine (scuzati expresia) cand simti ca totul porneste de la tine si cand iti dai seama ca a fi liber inseamna a fi capabil de orice prin fortele tale proprii, dar ca totul devine mai frumos cand imparti toate acestea cu cei dragi. Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult viata asta 
-ro_blue.png)
DA!
[...] Continuarea acestui articol o puteti citi pe http://theshapeoflife.wordpress.com. [...]
adevarat, adevarat, adevarat grait-ai!
>:D<
Daca vrem, putem sa fim, dar fericirea nu e buna chiar intotdeauna. De exemplu, cateodata, e buna si tristetea, dar, iarasi, nu intotdeauna. Sa fim si fericiti, sa ne “simtim bine”, cu lucrurile care ne plac fiecaruia dintre noi, dar, in acelasi timp, sa renuntam la fructul muncii noastre, si sa nu ne ratam munca. Sa ne bucuram si sa dam ce avem, inseamna totul. Poate e insasi calea spre fericire. Dar, de ce sa fim tristi, sau, de ce sa fim fericiti -exista vreun motiv?- ? Si totusi suntem.
Totusi, pentru mine, fericirea e un mister, ca si adevarul pur, adevarul ultim al tuturor lucrurilor. Acest adevar adevarat, implica nesinceritate. Fiind un adevar adevarat, ne cere sa ne plecam in fata lui si sa-l repsectam asa cum este el, ne cere de cele mai multe ori sa nu fim noi insine. Daca cineva s-a umilit in fata unui astfel de adevar vreodata, atunci stie despre ce vorbesc. Oamenii gresesc, dar, de multe ori, gresind, sunt ei insisi. Oamenii care cauta cu pasiune si cu straduinta Adevarul asta, chiar daca fac greseli (e mai bine sa le faci decat sa te temi de ele), sunt ei insisi. Fericirea, ne poate face sa credem ca e alta si sa nu mai luptam pentru visele noastre. Fericirea adevarata este aceea ca noi sa fim noi insine, fara frica, naturali, sa ne cautam si sa simtim energia si linistea, sa dansam armonios cu rele si bune(sau sa calcam peste ele), si sa invatam sa spunem lucrurilor pe nume. Sa nu ne facem griji ca deranjam pe cineva, dar sa fim in acelasi timp atenti.
Misto articol.
@ilipili: sunt de acord
“Oamenii gresesc, dar, de multe ori, gresind, sunt ei insisi.” (am adaugat asta in categoria de citate)