De curand am fost intrebata ce ‘vreau sa ma fac’ si am dat singurul raspuns in care cred: ‘nimic’. Pare surprinzator? Chiar nu vreau sa devin nimic strict, o meserie anume nu ma reprezinta si nu ma vad facand acelasi lucru o perioada foarte indelungata. Stiu ca voi urma o facultate dar doar pentru a ma dezvolta in continuare, pentru a capata informatie folositoare pe care sa o aplic indiferent de ce voi face si de cine voi fi.
Am inteles ca e important sa iti faci o cariera, sa ai un scop, sa iti faci un rost dar eu le voi face in felul meu, asa cum simt si nu cum fac neaparat cei din jur. Multi nu ma inteleg dar am ajuns exact unde mi-am dorit stiind ca se poate pentru ca eu cred. Asa ca raspunsul meu la intrebarea ce ‘vreau sa ma fac’ ramane ‘nimic’, nimic din ce cunoaste majoritatea, nimic trasat de altii. As mai adauga ceva important: scopul meu nu este sa imi castig existenta si nici sa acumulez din ce in ce mai multe bunuri materiale, ci este acela de a trai, de a-mi imbogati sufletul de experiente, de a le oferi celor din jur o bucatica macar de optimism, incredere, regasire de sine. Nu exista o meserie pentru asta si nici o facultate, dar exista alegerea fiecaruia dintre noi de a fi cine putem fi indiferent de domeniul in care lucram, indiferent de stilul nostru de viata, indiferent de societatea in care traim.
In asta cred eu si aceasta convingere mi-a adus aproape oameni deosebiti, mentori care m-au incurajat, necunoscuti care mi-au devenit prieteni buni si mi-a oferit nenumarate sanse de a schimba ceva, de a-mi propune noi obiective ce merita atinse si noi provocari. Datorita faptului ca ‘nu vreau sa ma fac nimic candva’, sunt tot ce pot fi, nu maine si nici peste 3 ani, ci acum.
-ro_blue.png)
nimic in viziunea celorlalti, nimicul asta e ceva-ul tau si atunci, asta inseamna ca ai mai rupt o bucata de lume si ai lipit-o de suflet si de minte.
numai zambet, numai bine.
Nu am mai citit de ceva vreme articole pe blogurile “vecinilor” mei ca sa vad ce prostii mai faci si tu. Oh, Irina, te-ndrepti catre greseli si nu ti-e teama. As vrea tare sa ma insel, dar nu pot, nu, din pacate. Tot din pacate (cum au fost numite) ne traim si viata, facandu-le.
Treci prin schimbare. “O sa fie bine”, ziceam eu odata pe vremuri. Dar, vremea, vremuieste ? Ai sa vezi. Cauti sa faci ceea ce iti place si te trezesti captivata de to soiul de lucruri frumoase si ingrozitoare. Trecand prin toate, ne traim viata.
Interesant cum, daca expresia se dovedeste a fi adevarata, noi putem trece prin lucruri la fel cum lucrurile, precum dragostea, trec prin noi; vedem prin oameni, datorita lucrurilor care trec prin noi.
Oh, iar cazui adanc in visare.
cum zice si JustASmile, “numai zambet, numai bine”, si frumos.
Buna Irina…
Am descoperit acest blog prin Mihail Musat..si sunt fericita…caci scrii ca si cum o parte din mine a scris aceste randuri.
Ma bucur sa descopar ca nu sunt singura nebuna din lume, ca mai sunt persoane care se lasa purtate de viata….desi o viziune uneori este benefica.
Keep up walking and smiling.
@Alyyy: viziunea exista
numai ca uneori prefer sa nu o explic ci sa o traiesc! mereu exista ceva care ne motiveaza si un loc in care vrem sa ajungem… numai ca drumul pe care il parcurgem e cel mai important si cand reusim sa fim constienti de el si sa ne bucuram, restul vin de la sine