Uneori imi lipsesc cuvintele … cele care ma incurajau sa scriu si sa dau viata gandurilor. As mai scrie, dar despre ce si cu ce scop? Suntem atat de diferiti unii de altii incat devine interesant cum ajungem sa ne intelegem si sa comunicam. Chiar daca folosim cuvinte al caror sens il cunoastem, de multe ori nu e de ajuns. Ce ne-am face oare fara emotii, fara puterea de a intelege totul dintr-o privire, dintr-un gest, dintr-un sentiment? Poate e vorba de intuitie sau de o comunicare mai profunda, dar exista momente cand nu ne exprimam cum ne-am dori si astfel gandurile raman niste cuvinte spuse in graba, cuvinte care pentru noi, in interior, inseamna atat de mult!
-ro_blue.png)
Salutari! M-am oprit o clipa aici sa admir “traista ciobanasului”,ciobanas ce ma duce cu gindul la liniste,la pace,la dragoste de natura,la iubirea pura…
Si mie imi lipsesc de-atitea ori cuvintele,dar imi aduc bucurie in suflet si gesturile marunte: un zimbet,o privire ,o atingere,un filfiit de aripi,o raza de soare,un copac inflorit,o broscuta ce topaie,un greieras…o culoare sau mai multe…un vis de-argint…
bine ai venit
adevarul e ca de multe ori, tabloul zidit din gesturi e mai frumos decat cel pe care l-ar putea reda cuvintele… si toate vin la timpul lor, si cuvintele si emotiile!