Prietenii sunt ca stelele

Nu suntem singuri. Decat daca alegem asta. Si de multe ori, chiar si atunci cand noi ne indepartam de ceilalti, apare cineva care sa ne aminteasca de noi si de cine putem fi. Sunt o groaza de lucruri care depind doar de noi insine si aici ma refer in special la ceea ce alegem sa traim, la viata pe care ne-o cream si pe care o lasam sa ne surprinda. Noi suntem responsabili pentru actiunile noastre, pentru vorbele pe care le rostim, pentru oportunitatile pe care le prindem din zbor si care ne ajuta sa devenim mai mult decat am ajuns sa fim. Da, dar toate acestea nu au nici un scop, nici un sens, nici o semnificatie daca nu le putem impartasi cu cineva, daca nu avem acei prieteni cu care sa radem si care sa mai rada uneori de noi.

 ‘Fericirea e adevarata doar atunci cand o imparti’ – nu am inteles asta un timp, dar acum stiu ca e adevarat! Daca nu ai cu cine sa imparti zambete, cu cine sa vorbesti despre orice prostie sau despre acel vis maret care te face fericit numai cand te gandesti la el, totul e facut degeaba. Prietenii nu ii poti categorisi si poate nici descrie…ei pur si simplu sunt. Uneori e de ajuns o clipa sa ii cunosti si sa stii ca vor fi acolo mereu, ca te inteleg si te apreciaza pentru ceea ce esti fara sa te judece; sunt cei care te cunosc de cateva minute dar cu care poti vorbi ore intregi; sunt cei care te stiu de atatia ani si inca nu s-au plictisit de tine; sunt cei ce se supara uneori pe tine, dar apoi trec cu vederea; sunt cei care te incurajeaza cand ai momente mai putin inspirate si sunt mereu acolo cu o gluma care sa te faca sa razi; sunt cei cu care sari in saltele chiar daca sunteti prea mari pentru asta; sunt cei cu care poti filosofa ore intregi; sunt cei cu care razi in hohote si cei care insista putin mai mult cand vad ca eziti; sunt cei pe care poate nu ii vezi des, dar stii mereu ca sunt acolo, ca nu te-au uitat si ca atunci cand va veti vedea din nou, timpul nu a trecut deloc; sunt cei care te inteleg dintr-o privire; sunt cei cu care joci sticluta cu otrava intr-o sambata dupa-amiaza pana iti dai sufletul; sunt cei care ne marcheaza viata si ne schimba doar pentru ca i-am intalnit; sunt cei care se bucura cand ne vad si cei cu care alegem sa impartim reusitele, dar si micile incruntari de peste zi; sunt cei cu care cutreieram strazile fara nici un ban, doar de dragul de a ne plimba si povesti; sunt cei care ne bat la bowling si cei cu care discutam in contradictoriu; sunt cei cu care ne-am bucurat de zambetul unui copil si de aceeasi raza de soare; sunt toate astea si inca mult mai multe… Oare cum ar fi fost, oare cum as fi fost daca nu as fi intalnit vreuna din persoanele de pana acum? Nu conteaza, pentru ca v-am intalnit si va intalnesc in continuare! Si doar pentru ca sunteti voi, va multumesc

‘Prietenii sunt ca stelele: nu ii vezi mereu, dar stii ca sunt acolo si zambesc atunci cand se gandesc la tine.’