Anul trecut…

Anul trecut pe vremea asta… Ma pregateam sa plec in Olanda, in cea mai mare provocare de pana atunci. Numai eu stiu cate emotii am avut, dar si cat de mult mi-am dorit sa ajung acolo, exact cum am ajuns. A trecut ceva timp de atunci si totusi, parca a fost ieri… Mi-am demonstrat ca orice imi doresc e posibil si ca pot reusi! Inca ma gandesc uneori cum s-au potrivit toate, cum a aparut oportunitatea, cum m-am decis sa merg, cum a aparut sprijinul, cum au aparut oamenii si cum am devenit eu. Nu mi-as fi inchipuit nicicand ca voi ajunge in locurile in care am ajuns si ca voi realiza tot ce imi propun.

Am avut temeri si poate retineri, dar mi-am dorit atat de mult si am stiut ca acela era pasul pe care l-am stabilit. Ma uit cu drag la poze si mi se face putin dor… eram oarecum altfel si probabil daca m-as putea intalni cu mine, cea de atunci, nu m-as recunoaste imediat. Dar e bine unde sunt acum Datorita acelor momente si a ceea ce a urmat, o vara pentru mine, reusesc astazi sa privesc in jur si sa vad oamenii minunati care ma inconjoara si sa spun un ‘multumesc’ pentru absolut tot!

Acea perioada ramane aproape de mine pentru ca m-a format si m-a indrumat. Totusi, se apropie o noua vacanta… de data asta nu mai am planuri atat de bine puse la punct, desi poate voi pleca in curand din nou (nu se stie ). Am trecut de la a trai experiente decisive, la a trai pur si simplu, de la a cauta locuri noi, la a privi cu ochi noi ce se afla deja aici. Probabil aceasta e cea mai importanta lectie: am invatat sa redescopar! Si din aceasta perspectiva, privesc vara aceasta… inca imi doresc si visez, dar am rabdare. Cine ar fi crezut? Eu, rabdare? Uite ca se poate!