Astazi m-a indignat lumea in care traiesc si ce suntem noi ‘educati’. Nu am resimtit pana acum atat de mult aceasta parte pentru ca din fericire, locul in care am facut liceul si mediul in care am crescut a fost plin de oameni deschisi care m-au incurajat intotdeauna sa imi spun parerea, sa gandesc, sa pun intrebari, sa am idei, sa gasesc solutii.
Si iata ca ma gasesc la facultate unde ni se transmit informatii peste informatii si apoi, trebuie sa cautam noi mai multe. Putem pune intrebari si gandim, dar parca ne obisnuim sa luam lucrurile asa cum sunt, pregatindu-ne pentru ceea ce a fost pregatit si pana in prezent: pentru banal (ca sa nu zic mediocritate) si pentru orice altceva, dar nu pentru realitate. Nu te impiedica nimeni sa faci mai mult, dar incepi sa faci altceva in momentul in care iti dai seama ca facultatea fara ceva practic nu te ajuta si ca e posibil sa devii prizonierul unor teorii stiintifice si sa ai o suma de informatii si atat. Eu am fost invatata sa nu ma conformez, sa nu fiu la fel ca ceilalti, sa am un vis si sa perserverez daca eu cred in el si in mine, indiferent de ce spun cei sceptici.
Facultatea mi se pare ca vine si imi spune ca ar fi cazul sa imi cunosc lungul nasului, ca locul meu e in ‘lumea reala’ care e grea. Ce daca mi-am format o opinie si am integrat intr-un mod nou, cunostintele din diferite surse si din experienta? Nu conteaza din perspectiva unora, important e sa parafrazez, ideile altora sunt esentiale pentru a fi expuse. Nu spun toate acestea pentru ca mi s-a intamplat personal, ceva anume, ci am remarcat o stare de spirit in jurul meu.
Si in acest mod, cum sa nu ajungi sa te conformezi? Cum sa nu ajungi sa iti spui ca e mai bine sa ai o viata linistita cu 8 ore de munca pe zi in care faci acelasi lucru zi de zi, fara sa te intrebi de ce si daca iti place cu adevarat? Cum sa nu ajungi sa eviti momentele de liniste doar pentru ca atunci cand ramai singur iti dai seama ca nu te bucuri cu adevarat si ca ai ajuns exact unde nu iti doreai sa ajungi la 16 ani? Incotro ne indreptam cu tot acest sistem?
Nu ma pot imagina intr-un spatiu monoton si limitat si in afara de informatia (utila, nu neg) pe care mi-o acorda facultatea, nu vad alt rost. Indraznesc sa ma intreb “de ce?”, asa cum ma intrebam “de ce trebuie sa invat matematica?” (argumentele celorlalti nu m-au convins, iar ulterior am ajuns singura la concluzia ca e folositoare prin experienta proprie).
Sunt multe exemple de oameni in jurul meu care au ales alte cai de a se dezvolta, alte activitati care au fost prioritare in detrimentul facultatii (si la mine e la fel) si au invatat mai mult decat daca ar fi facut 5 facultati. Sunt oameni de valoare care nu au avut nevoie de instruirea clasica pentru a reusi si care si-au dat seama, mai devreme sau mai tarziu, ca acest sistem nu i-a ajutat sa isi descopere si sa isi dezvolte potentialul. Sunt oameni care schimba incetul cu incetul si actioneaza in loc sa vorbeasca mult si degeaba. Tocmai pentru ca au vazut altfel lucrurile din timp, s-au orientat catre acel ceva care i-a pasionat si au iesit din cutie cu adevarat, reusind sa creeze si sa construiasca; si nu doar pentru ei, ci si pentru ceilalti.
Poate unii dintre noi avem impresia ca iesim din cutie mai des decat altii, dar sa avem grija pentru ca e posibil sa intram in alta cutie. Mediul nu ne poate schimba decat in masura in care il lasam fiecare sa ne schimbe. E adevarat, poate e usor sa te lasi modelat mai ales cand nu stii ce vrei cu adevarat si vad in jur cum intrebarile nu mai reprezinta o preocupare pentru destui.
Conteaza daca iti place cu adevarat atata timp cat iti asigura confortul, desi nu demult erai altfel si credeai in altceva? Cel mai trist e ca intre timp, ai renuntat la o parte din tine si ca ai lasat altceva sa te acopere, chiar daca tu esti altfel si nu demult vroiai altceva; daca idealul era chiar acesta, o viata confortabila, fara griji si responsabilitati iesite din comun, nu e nimic rau aici. Dar daca monotonia de care ne feream ajunge un mod de viata, poate ar fi cazul sa ne punem niste intrebari.
Nu spun ca doar aceasta perspectiva exista, dar azi am observat-o mai pregnant. Ce simple sunt lucrurile usoare, nu? Ce greu e uneori sa gandesti pentru tine, sa vezi dincolo de cuvintele celorlalti si sa iei tu decizii pentru care sa iti asumi responsabilitatea.
-ro_blue.png)
Recent Comments