Ganduri hai-hui

Ce faci cu gandurile care revin fara sa stii de unde si care te poarta fara sa stii incotro? Ce faci cu tristetea care te ia prin surprindere cand credeai ca nimic nu iti poate taia din etuziasm? Iti spun eu ce faci: fugi sa uiti, sa nu mai stii, sa nu mai ai timp, sa fii oriunde altundeva, doar nu printre gandurile tale.

Dar ce ganduri sunt acestea? Le mai cunosti, stii de unde vin si ce te indeamna sa descoperi? Ce exista de fapt, tristetea sau fericirea? Amandoua poate, nici una, cate una pe rand?

Ce te-ar putea ajuta? Un cuvant, un gest, din partea altcuiva sau facut de tine? Nu e vorba de nimeni altcineva, ci doar de tine… poate nici chiar intamplarea nu mai conteaza.

Si totusi, ceva a ramas, ceva te duce cu gandul departe… amintirea? Dar ai inteles, ai mers mai departe, ce rost mai are altceva?

Si atunci spune-mi, cand ai ascultat ultima data? Cand ai facut ceva pentru tine, dincolo de tot ce faci zilnic, dincolo de viziune si obiective? Cand ti-ai acordat timp cu adevarat?

Cand ai stat printre gandurile tale fara sa te iei la intrebari? Ai vazut ca e toamna, oricat ai vrea sa crezi ca e inca vara si ca nimic nu se schimba?

Am adunat gandurile intr-o cutie de sticla; s-a spart. Gandurile nu raman ascunse pentru totdeauna si adesea, ele se transforma in cuvinte si in povesti ce urmeaza a fi spuse, dar nu azi, ci alta data.